a. Calculul mişcărilor de pământ
In parcuri sau grădini se execută două categorii de lucrări de terasamente (mişcări de pământ):
-mişcări de pământ importante care au ca scop modificarea reliefului solului (debleur si rambleuri)
-terasamente numite „de grădină", care cuprind lucrări uşoare, la suprafaţa solului (săpături care se fac cu cazmaua la suprafaţa solului, nivelarea terenului,etc.
Paralel cu aceste lucrări se execută şi săpăturile necesare pentru instalaţiile subterane.
Pentru a se calcula costul mişcărilor de pământ la amenajarea spaţiilor plantate, trebuie să se afle cantitatea pământului care trebuie mişcat. Calculul aproximativ între două profile vecine se face cu formula:
j = F1+F2 / 2 x D
unde:
j - este volumul de pământ dintre două profile învecinate;
F1 - suprafaţa profilului 1;
F2 - suprafaţa profilului 2;
D - distanţa dintre cele două profile.
Această formulă este valabilă atât pentru săpături, cât şi pentru umpluturi. Suprafeţele în formă de triunghi, dreptunghi sau trapez ale profilelor rezultate din linii vechi şi noi ale acestora, se calculează cu formulele geometrice respective.
b. Calculul transportului
Al doilea element care intră în calculul mişcărilor de pământ este transportul.
Transportul pământului săpat se poate face:
-cu lopata, aruncând pământul până la aproximativ 4m distanţă;
-cu roaba, până la 30....40m distanţă;
-cu camionul, distănţe nelîmitate.
Pământul îngheţat cere un surplus de volum de muncă.
c. Executarea debleului.
1 .Debleu prin surpare.
Atacarea malului se face la baza sa, pe o adâncime de 0,40....0,50m; după aceea se fac în mal două tăieturi verticale la o distanţă de 2m, pentru a separa astfel un bloc de pământ. ajutorul unui baros se bat,in partea superioara a malului pene
lungi de oţel sau ţăruşi groşi prevăzuţi cu inele metalice la capătul lor de sus, până când blocul de pământ se desprinde şi cade. Înălţimea malului nu trebuie să depăşească în nici un caz 2m. Când înălţîîneă este mai mare, săpătura se execută în trepte.
O asemenea metodă nu se poate utiliza decât sub o supraveghere strictă, pentru a evita accidentele şi numai în terenuri bine legate. In caz de necesitate, malul trebuie suţinut.
2. Debleu prin şanţuri paralele.
In parcuri şi grădini este nevoie uneori, să se sape porţiuni mai înalte, iar după executarea debleului, să rămănână un strat de pământ. în acest scop se sapă pământul vegetal de deasupra şi se depozitează în grămezi. Pentru uşurarea lucrărilor şi exprimarea cheltuielilor mari se utilizează metoda şanţurilor paralele. Dacă pe teren există un covor de iarbă, el trebuie păstrat pentru a fi utilizat ulterior. Pentru aceasta, mai întâi se coseşte iarba, apoi se taie pământ în brazde lungi de 30-40 cm, late de 20-25 cm si groase de 4-8 cm.Aceste brazde sunt asezate in stiva intr-un loc umbrit udându-se zilnic. Mai târziu brazdele sunt aşezate pe locul nivelat şi astfel, într-un termen" scurt, se obţine acoperirea cu iarbă a locului respectiv.
d. Depozitarea pământului
La executarea debleurilor trebuie să se evite depozitarea pământului în grămezi provizorii, manipularea dublă fiind costisitoare. Pământul trebuie aşezat direct la locul definitiv. Numai când nu se poate proceda astfel, pământul vegetal se poate depozita.
Totodată se execută şanţurile pentru montarea conductelor de apă, a drenurilor, a cab|urilor electrice, apoî lucrările de săpare pentru fundaţiile clădirilor, pavilioanelor, drumurilor, terenurilor sportive, jocurilor de apa, statuilor şi a altor amenajări. Executarea lucrărilor de mişcare a pământului se face în acelaşi timp, pentru ca
pământul scos din săpături să poată fi utilizat pentru umpluturi.
e. Săpături pentru instalaţiile subterane.
La aşezarea conductelor subterane de apă, canal, electricitate, trebuie să se asigure posibilitatea reparaţiilor, fără a se produce daune plantaţiilor. Aceasta se poate realiza dacă se amplasează conductele la o distanţă de~cel puţin 2-3 m de arbori şi arbuşti.
Este recomandat să se amplaseze conductele subterane, sub suprafeţele de gazon,deoarece, după executarea săpăturilor în vederea reparaţiilor,gazonul poate fi refăcut mai uşor decat drumurile.
Hidranţii trebuie repartizaţi la intervale de 40-80 m, în raport cu presiunea apei şi cu lungimea jetului de apă, iar conductele de apă pentru udat, trebuie amplasate la o adâncime de 40 cm, dându-le o înclinaţie obligatorie, care să asigure posibilitatea apei la venirea iernii.
f. Pregătirea şi ameliorarea solului în scopul plantării.
După terminarea lucrărilor de mişcare a pământului, legate de executarea drumurilor, a clădirilor, a instalaţiilor subterane, se procedează la pregătirea solului în vederea plantării. Trebuie să se ţină seama de faptul că arborii se dezvoltă normal într-un strat de pământ vegetal de cel puţin 70 cm; arbuştii au nevoie de un strat vegetal de 40 cm, iar pentru obţinerea unui gazon corespunzător este necesar un strat vegetal de cc
a. 20cm.
Ameliorarea solului se execută prin mai multe mijloace, în funcţie de starea de degradare a solului, de elementele care sunt în exces sau care lipsesc. Altfel, terenurile mlăştinoase vor fi desecate cu ajutorul drenurilor, cele care sunt uşor inundabile, vor fi îndiguite, iar cele situate în regiuni secetoase, vor fi irigate, săraturile vor fi ameliorate.
De asemenea se vor fertiliza cu îngrăşăminte organice: gunoi de grajd, compost, precum şi cu cele minerale. După ce are loc întroducerea îngrăşămintelor şi o bună afânare a terenului, procesul de pregatire a solului poate fi considerat terminat.
