marți, 23 septembrie 2014

Crearea unei atmosfere psihorelaxante

           Vegetaţia, armonia formelor şi culorilor, mirosuri placute, foşnetul frunzelor, graţia, efectul câmpului bioenergetic al plantelor, acţionează asupra starii psihice pozitive a omului.
            Forma columnara are influenţă dinamaică, stimulează elanul, dezvoltă fantezia.Grupurile de arbori columnari inspira sentimente solemne, de măreţie.
            Forma conică stimulează, dinamizează şi activează psihicul. Emoţiile sunt dinamizate dacă ramurile principale sunt îndreptate in sus, ramurile in poziţie orizontală sau pendentă poate acţiona înhibitor.
            Forma sferică constituie un element conservator, menţine o stare psihică normală.
            Forma umbrelată constituie un factor calmant, creând senzaţia de protecţie.
            Forma pendentă şi contur neregulat, imprimă pasivitate, tristeţe, renunţare, constituind un factor cald inhibitor al peisajului.

            Alcătuirea diferită a grupurilor de arbori poate influenţa divers starea psihică.
            Un masiv dintr-o singură specie, de marimea I, de aceeaşi vârstă, inspiră sentimentul de măreţie, de stimulare.
            Grupuri de arbori şi arbuşti cu frunze bogate, contururi pline, bine delimitate creeză impresia de claritate, hotărâre.
             Speciile cu frunziş sărac, cu contur vag, imprecis,creează confuzie.
             Coroanele cu contur variat, plantele cu mai multe tulpini pot avea influenţă dinamizatoare, de nelinişte, de agitaţie.

              Gradul de luminiozitate, nuanţe de culori influenţează starea de psihic. 
              O poiană sau un parter cu flori expus luminii exprimă o stare dinamică de stimulare, o porţiune umbrită este un mediu tipic conservator.

Magnolia

Luisenpark Mannheim



palatul rezidenţial Ludwigsburg,

Blühenden Barock Ludwigsburg


Holiday Park


Dilsberg

             Dozarea de lumină în spaţiile de odihnă trebuie să fie moderată, la cei cu depresie trebuie mai multă lumină.
             Tonalităţile pastelate, luminoase provoacă bună dispoziţie, tentele mai închise deprimă, determinând factori înhibitori ai proceselor psihice.
             Culoarea verde este culoarea cea mai odihnitoare, creează impresia de calm, odihnă, linişte, siguranţă, contribuind la un echilibru psihic.

luni, 11 noiembrie 2013

                 Trasarea pe teren a rondurilor, parterelor


       Pentru trasarea pe teren a rondurilor simple se folosesc echerul, sfoara,ţăruşii, ruleta şi compasul de lemn cu braţe de 1,25-1,50m.
       Forme de ronduri mai des intâlnite sunt: cercul, elipsa, ovalul şi figurile compuse înscrise în aceste forme.
       Cercul se trasează pe teren cu ajutorul unei sfori de lungime egală cu raza cercului, al cărei capăt se fixează în centru.
        Pentru a trasa porţiunile interioare ale rondurilor şi platbandelor prevăzute cu plantări în mozaic, este necesar să se execute un plan la scara 1:100 şi un plan de execuţie, în care să fie indicate liniile ajutătoare, legăturile, iar în unele cazuri o sectiune verticală a rondului. Pentru platbande şi borduri este suficient să se traseze o linie de bază faţă de care se duc perpendicularele care se opresc la principalele puncte sau linii ale desenului.
         Când trasarea rondurilor necesită un număr prea mare de linii ajutătoare sau trebuie să se traseze pe teren figuri complicate, este mai bine de ex: o emblemă, este mai simplu să se deseneze contururile figurii pe o hârtie împărţită în pătrate egale. Hârtia se suprapune pe teren, apoi se străpunge cu lamele metalice toate liniile de contur care delimitează diferitele plante de mozaic.
          Trasarea se mai poate face astfel. Se desenează în mărime naturală părţile separate ale desenului cu creta pe un placaj de culoare neagră, apoi se confecţionează un şablon de sârmă după cuiele bătute de-a lungul liniilor principale de contur. Pentru a asigura soliditatea şablonului la transport, acesta se fixează cu sârmă sau cu sfoară pe o ramă de lemn. Şablonul scos din ramă se fixează pe pămînt cu ajutorul unor cârlige, apoi se desenează pe pămant liniile de contur şi se face plantarea.


         

marți, 27 august 2013

Bolile plantelor

        

          
      Bolile plantelor sunt grupate in două mari categorii.

1.- Boli infecţioase sau parazitare care sunt provocate de un agent fitopatogen. După natura acestui agent, bolile pot fi:  -viroidoze, produse de viroizi;
                    -viroze, cauzate de virusuri;
             Întâlnim mozaicul alb al gladiolelor, mozaicul castraveţilor, mozaicul frunzelor de lalea, dungarea albastră a lalelelor etc. 
                    -microplasmoze, produse de microplasme; Înverzirea plantelor
              -bacterioze, provocate de bacterii; La lalea intâlnim cancerul bacterian, mucegaiul cenuşiu, fuzarioza lalelelor; La Trandafir -cancerul coletului.
Pentru combaterea bacteriozei folosim: Champion, Alcupral, Funguran, Dithane M45, Bavistin, Rovral.
                    -micoze, determinate de ciuperci patogeni cum ar fi: pătarea brună a florilor, pătarea şi uscarea frunzelor, făinarea, rugina alba, putregaiul, etc. Aceste micoze se tratează cu: Dithane M 45, Captadin, Folpan, Systhane 0,1%, Rubigan, Benlate, Derosal, Metoben, Topsin NF 44, Topsin M 70. Produse biologice pentru putregaiuri: Trichodex 25 WD.
2.-Boli neinfecţioase, neparazitare sau fiziologice în care tulburările sunt produse de factori interni sau externi.

Principalele modificări structurale sau anatomomorfologice produse de agenţi patogeni plantelor sunt urmatoarele:

Mozaicul. -este un caz particular de pătare foliară caracterizat prin alternanţă de pete de culoare verde mai închis cu verde mai deschis, verde gălbui sau galbenă. Apar frecvent in cazul virozelor. Acesta poate fi combatut cu: Dithane M45, Polyram DF, Combi, Captadin.

Cloroze sau ingălbeniri ale unor organe care în mod obişnuit sunt verzi. Acestea pot avea etilogii diferite; în cazul clorozei parazitare petele de decolorare sunt progresive.

Necrozele reprezintă porţiuni de ţesut necrozat de dimensiuni variabile, ca urmare a atacului agenţilor patogeni sau datorită acţiunii unor factori fizici sau chimici.

Antracnozele sunt necroze adâncite, cufundate in substrat, delimitate sau nu de chenar. În dreptul petalelor se formeaza fructificaţiile ciupercilor.

Ciuruirile este o fază avansată de pătare foliară urmată de necroză şi apoi desprinderea ţesutului mortificat.

Putrezirile  reprezintă dezorganizări profunde ale ţesuturilor care se transforma intr-o masa moale, în cazul putrezirii umede sau într-o masa tare în cazul putrezirii uscate.
Pentru combaterea putregaiului putem folosi : Dithane M45, Polyram, Systane C, Rovral, Ronilan, Sumilex.
La putregaiul cenuşiu combaterea se face cu: Rovral, Ronilan, Sumilex.
În cazul putregaiului  galben al bulbilor de zambilă tratamentul se face prin scufundarea bulbilor in soluţie de fungicide: Polyram, Bavistin, Dithane, Topsin, Metoben.

Mumificaţiile   constituie un caz particular de putregai frecvent întâlnite la fructele pomilor fructiferi şi care evolueaza de la un putregai umed la unul uscat, caracterizat prin zbârcirea, uscarea şi screlozarea fructelor.

Ofilirea (veştejirea). Se manifesta prin pierderea turgescenţei unor organe sau plantei intregi. Ofilirea pot avea cauze parazitare sau fiziologice, cum ar fi lipsa apei din sol, călduri excesive, ofilirile patologice sunt ireversibile.

Deformarile de organe sunt simptome care se caracterizează printr-o alterare a formei şi se manifestă prin răsuciri, încreţiri, băşicări, asimetrie.

Nanismul se manifestă prin reducerea în dimensiuni a tuturor organismelor plantei. Este un caz particular de atrofiere care cuprinde plante intreagă.

Hipertrofii se caracterizează printr-o creştere în dimensiuni a unui organ sau ţesut, ca urmare a înmulţirii celulelor uneori putand să apară organe noi.

Distrugeri de organe. Simptomul apare în cazul dezvoltarii agentului patogen în organele atacate, iar distrugerile pot fi totale sau partiale.

Înlocuiri de organe.Simptomul se manifestă prin înlocuirea unui organ al plantei cu un organ al agentului patogen (sclerot).

Eflorescenţa sau gazonul reprezintă un puf fin de culoare albă, cenuşie sau violacee, format din fructificaţiile asexuate ale ciupercii, în dreptul petelor de pe organele atacate, la bolile care poartă denumirea de mane.

Făinarea este simptomul specific bolilor cu acelaşi nume, cauzate de ciuperci ectoparazite care se dezvoltă pe organele aeriene ale plantelor printr-o pâslă albă-cenuşie, apoi pulverulentă cu sau făra puncte brune- negricioase.
                            Făinarea trandafirului se tratează cu Metoben, Topsin, Karatane, Saprol, Systane, Mirage.
                           Pentru combaterea făinarii la liliac folosim: Schavit, Bavistin, Benlate, Karathane.
                           La făinarea hortensiei aplicam cu: Topsin, Metoben, Bavistin, Tilct, Mirage.
                           Făinarea frunzei de Begonia tratam cu : Afugan, Karathane,Nimrod.

Pustule, sori sunt aglomerari de spori la bolile numite rugini. Se cercetează la acest simptom; forma pustulelor, culoarea, dispunerea, dacă pustulele sunt sau nu acoperite de epiderma, modul de rupere al epidermei, dacă sunt izolate sau confluiente, aspectul suprafeţei.
                            Pentru combaterea ruginii folosim: Polyram combi, Polyram DF, Bumber, Tilt.
                            La rugina Trandafirului putem folosi : Saprol, Systane, Mirage, Schavit, Polyram.
                             Rugina zambilelor se trataează cu Plantvax, Topsan 100.



sâmbătă, 6 octombrie 2012

Nivelarea terenului


    a. Calculul mişcărilor de pământ
    In parcuri sau grădini se execută două categorii de lucrări de terasamente (mişcări de pământ):
-mişcări de pământ importante care au ca scop modificarea reliefului solului (debleur si rambleuri)
-terasamente numite „de grădină", care cuprind lucrări uşoare, la suprafaţa solului (săpături care se fac cu cazmaua la suprafaţa solului, nivelarea terenului,etc.
Paralel cu aceste lucrări se execută şi săpăturile necesare pentru instalaţiile subterane.                                                             
Pentru a se calcula costul mişcărilor de pământ la amenajarea spaţiilor plantate, trebuie să se afle cantitatea pământului care trebuie mişcat. Calculul aproximativ între două profile vecine se face cu formula:
j = F1+F2 / 2 x D
unde:
j - este volumul de pământ dintre două profile învecinate;
F1 - suprafaţa profilului 1;
F2 - suprafaţa profilului 2;
D - distanţa dintre cele două profile.
Această formulă este valabilă atât pentru săpături, cât şi pentru umpluturi. Suprafeţele în formă de triunghi, dreptunghi sau trapez ale profilelor rezultate din linii vechi şi noi ale acestora, se calculează cu formulele geometrice respective.

b. Calculul transportului
Al doilea element care intră în calculul mişcărilor de pământ este transportul.
Transportul pământului săpat se poate face:
-cu lopata, aruncând pământul până la aproximativ 4m distanţă;
-cu roaba, până la 30....40m distanţă;
-cu camionul, distănţe nelîmitate.
Pământul îngheţat cere un surplus de volum de muncă.

c. Executarea debleului.
1 .Debleu prin surpare.
Atacarea malului se face la baza sa, pe o adâncime de 0,40....0,50m; după aceea se fac în mal două tăieturi verticale la o distanţă de 2m, pentru a separa astfel un bloc de pământ. ajutorul unui baros se bat,in partea superioara  a malului  pene                           
lungi de oţel sau ţăruşi groşi prevăzuţi cu inele metalice la capătul lor de sus, până când blocul de pământ se desprinde şi cade.  Înălţimea  malului nu trebuie să depăşească în nici un caz 2m. Când înălţîîneă este mai mare, săpătura se execută în trepte.
O asemenea metodă nu se poate utiliza decât sub o supraveghere strictă, pentru a evita accidentele şi numai în terenuri bine legate. In caz de necesitate, malul trebuie suţinut.

2. Debleu prin şanţuri paralele.
In parcuri şi grădini este nevoie uneori, să se sape porţiuni mai înalte, iar după executarea debleului, să rămănână un strat de pământ. în acest scop se sapă pământul vegetal de deasupra şi se depozitează în grămezi. Pentru uşurarea lucrărilor şi exprimarea cheltuielilor mari  se utilizează metoda şanţurilor paralele. Dacă pe teren există un covor de iarbă, el trebuie păstrat pentru a fi utilizat ulterior. Pentru aceasta, mai întâi se coseşte iarba, apoi se taie pământ în brazde lungi de 30-40 cm, late de 20-25 cm si groase de 4-8 cm.Aceste brazde sunt asezate in stiva intr-un loc umbrit udându-se zilnic. Mai târziu brazdele sunt aşezate pe locul nivelat şi astfel, într-un termen" scurt, se obţine acoperirea cu iarbă a locului respectiv.
   
d. Depozitarea pământului
La executarea debleurilor trebuie să se evite depozitarea pământului în grămezi provizorii, manipularea dublă fiind costisitoare. Pământul trebuie aşezat direct la locul definitiv. Numai când nu se poate proceda astfel, pământul vegetal se poate depozita.
Totodată se execută şanţurile pentru montarea conductelor de apă, a drenurilor, a cab|urilor electrice, apoî lucrările de săpare pentru fundaţiile clădirilor, pavilioanelor, drumurilor, terenurilor sportive, jocurilor de apa, statuilor şi a altor amenajări. Executarea lucrărilor de mişcare a pământului se face în acelaşi timp, pentru ca
pământul scos din săpături să poată fi utilizat pentru umpluturi.

e.  Săpături pentru instalaţiile subterane.
La aşezarea conductelor subterane de apă, canal, electricitate, trebuie să se asigure posibilitatea reparaţiilor, fără a se produce daune plantaţiilor. Aceasta se poate realiza dacă se amplasează conductele la o distanţă de~cel puţin 2-3 m de arbori şi arbuşti.                                                                                                      
  
Este recomandat să se amplaseze conductele subterane, sub suprafeţele de gazon,deoarece, după executarea săpăturilor în vederea reparaţiilor,gazonul poate fi refăcut mai uşor decat drumurile.
Hidranţii trebuie repartizaţi la intervale de 40-80 m, în raport cu presiunea apei şi cu lungimea jetului de apă, iar conductele de apă pentru udat, trebuie amplasate la o adâncime de 40 cm, dându-le o înclinaţie obligatorie, care să asigure posibilitatea apei la venirea iernii.

f. Pregătirea şi ameliorarea solului în scopul plantării.
După terminarea lucrărilor de mişcare a pământului, legate de executarea drumurilor, a clădirilor, a instalaţiilor subterane, se procedează la pregătirea solului în vederea plantării. Trebuie să se ţină seama de faptul că arborii se dezvoltă normal într-un strat de pământ vegetal de cel puţin 70 cm; arbuştii au nevoie de un strat vegetal de 40 cm, iar pentru obţinerea unui gazon corespunzător este necesar un strat vegetal de cc
a. 20cm.                              
Ameliorarea solului se execută prin mai multe mijloace, în funcţie de starea de degradare a solului, de elementele care sunt în exces sau care lipsesc. Altfel, terenurile mlăştinoase vor fi desecate cu ajutorul drenurilor, cele care sunt uşor inundabile, vor fi îndiguite, iar cele situate în regiuni secetoase, vor fi irigate, săraturile vor fi ameliorate.                                                          
De asemenea se vor fertiliza cu îngrăşăminte organice: gunoi de grajd, compost, precum şi cu cele minerale. După ce are loc întroducerea îngrăşămintelor şi o bună afânare a terenului, procesul de pregatire a solului poate fi considerat terminat.