Bolile plantelor

        

          
      Bolile plantelor sunt grupate in două mari categorii.

1.- Boli infecţioase sau parazitare care sunt provocate de un agent fitopatogen. După natura acestui agent, bolile pot fi:  -viroidoze, produse de viroizi;

                    -viroze, cauzate de virusuri;

             Întâlnim mozaicul alb al gladiolelor, mozaicul castraveţilor, mozaicul frunzelor de lalea, dungarea albastră a lalelelor etc. 

                    -microplasmoze, produse de microplasme; Înverzirea plantelor

              -bacterioze, provocate de bacterii; La lalea intâlnim cancerul bacterian, mucegaiul cenuşiu, fuzarioza lalelelor; La Trandafir -cancerul coletului.

Pentru combaterea bacteriozei folosim: Champion, Alcupral, Funguran, Dithane M45, Bavistin, Rovral.

                    -micoze, determinate de ciuperci patogeni cum ar fi: pătarea brună a florilor, pătarea şi uscarea frunzelor, făinarea, rugina alba, putregaiul, etc. Aceste micoze se tratează cu: Dithane M 45, Captadin, Folpan, Systhane 0,1%, Rubigan, Benlate, Derosal, Metoben, Topsin NF 44, Topsin M 70. Produse biologice pentru putregaiuri: Trichodex 25 WD.

2.-Boli neinfecţioase, neparazitare sau fiziologice în care tulburările sunt produse de factori interni sau externi.

Principalele modificări structurale sau anatomomorfologice produse de agenţi patogeni plantelor sunt urmatoarele:

Mozaicul. -este un caz particular de pătare foliară caracterizat prin alternanţă de pete de culoare verde mai închis cu verde mai deschis, verde gălbui sau galbenă. Apar frecvent in cazul virozelor. Acesta poate fi combatut cu: Dithane M45, Polyram DF, Combi, Captadin.

Cloroze sau ingălbeniri ale unor organe care în mod obişnuit sunt verzi. Acestea pot avea etilogii diferite; în cazul clorozei parazitare petele de decolorare sunt progresive.

Necrozele reprezintă porţiuni de ţesut necrozat de dimensiuni variabile, ca urmare a atacului agenţilor patogeni sau datorită acţiunii unor factori fizici sau chimici.

Antracnozele sunt necroze adâncite, cufundate in substrat, delimitate sau nu de chenar. În dreptul petalelor se formeaza fructificaţiile ciupercilor.

Ciuruirile este o fază avansată de pătare foliară urmată de necroză şi apoi desprinderea ţesutului mortificat.

Putrezirile  reprezintă dezorganizări profunde ale ţesuturilor care se transforma intr-o masa moale, în cazul putrezirii umede sau într-o masa tare în cazul putrezirii uscate.

Pentru combaterea putregaiului putem folosi : Dithane M45, Polyram, Systane C, Rovral, Ronilan, Sumilex.

La putregaiul cenuşiu combaterea se face cu: Rovral, Ronilan, Sumilex.

În cazul putregaiului  galben al bulbilor de zambilă tratamentul se face prin scufundarea bulbilor in soluţie de fungicide: Polyram, Bavistin, Dithane, Topsin, Metoben.

Mumificaţiile   constituie un caz particular de putregai frecvent întâlnite la fructele pomilor fructiferi şi care evolueaza de la un putregai umed la unul uscat, caracterizat prin zbârcirea, uscarea şi screlozarea fructelor.

Ofilirea (veştejirea). Se manifesta prin pierderea turgescenţei unor organe sau plantei intregi. Ofilirea pot avea cauze parazitare sau fiziologice, cum ar fi lipsa apei din sol, călduri excesive, ofilirile patologice sunt ireversibile.

Deformarile de organe sunt simptome care se caracterizează printr-o alterare a formei şi se manifestă prin răsuciri, încreţiri, băşicări, asimetrie.

Nanismul se manifestă prin reducerea în dimensiuni a tuturor organismelor plantei. Este un caz particular de atrofiere care cuprinde plante intreagă.

Hipertrofii se caracterizează printr-o creştere în dimensiuni a unui organ sau ţesut, ca urmare a înmulţirii celulelor uneori putand să apară organe noi.

Distrugeri de organe. Simptomul apare în cazul dezvoltarii agentului patogen în organele atacate, iar distrugerile pot fi totale sau partiale.

Înlocuiri de organe.Simptomul se manifestă prin înlocuirea unui organ al plantei cu un organ al agentului patogen (sclerot).

Eflorescenţa sau gazonul reprezintă un puf fin de culoare albă, cenuşie sau violacee, format din fructificaţiile asexuate ale ciupercii, în dreptul petelor de pe organele atacate, la bolile care poartă denumirea de mane.

Făinarea este simptomul specific bolilor cu acelaşi nume, cauzate de ciuperci ectoparazite care se dezvoltă pe organele aeriene ale plantelor printr-o pâslă albă-cenuşie, apoi pulverulentă cu sau făra puncte brune- negricioase.

                            Făinarea trandafirului se tratează cu Metoben, Topsin, Karatane, Saprol, Systane, Mirage.

                           Pentru combaterea făinarii la liliac folosim: Schavit, Bavistin, Benlate, Karathane.

                           La făinarea hortensiei aplicam cu: Topsin, Metoben, Bavistin, Tilct, Mirage.

                           Făinarea frunzei de Begonia tratam cu : Afugan, Karathane,Nimrod.

Pustule, sori sunt aglomerari de spori la bolile numite rugini. Se cercetează la acest simptom; forma pustulelor, culoarea, dispunerea, dacă pustulele sunt sau nu acoperite de epiderma, modul de rupere al epidermei, dacă sunt izolate sau confluiente, aspectul suprafeţei.

                            Pentru combaterea ruginii folosim: Polyram combi, Polyram DF, Bumber, Tilt.

                            La rugina Trandafirului putem folosi : Saprol, Systane, Mirage, Schavit, Polyram.

                             Rugina zambilelor se trataează cu Plantvax, Topsan 100.

Nivelarea terenului

    a. Calculul mişcărilor de pământ

    In parcuri sau grădini se execută două categorii de lucrări de terasamente (mişcări de pământ):

-mişcări de pământ importante care au ca scop modificarea reliefului solului (debleur si rambleuri)

-terasamente numite „de grădină", care cuprind lucrări uşoare, la suprafaţa solului (săpături care se fac cu cazmaua la suprafaţa solului, nivelarea terenului,etc.

Paralel cu aceste lucrări se execută şi săpăturile necesare pentru instalaţiile subterane.                                                             

Pentru a se calcula costul mişcărilor de pământ la amenajarea spaţiilor plantate, trebuie să se afle cantitatea pământului care trebuie mişcat. Calculul aproximativ între două profile vecine se face cu formula:

j = F1+F2 / 2 x D

unde:

j - este volumul de pământ dintre două profile învecinate;

F1 - suprafaţa profilului 1;

F2 - suprafaţa profilului 2;

D - distanţa dintre cele două profile.

Această formulă este valabilă atât pentru săpături, cât şi pentru umpluturi. Suprafeţele în formă de triunghi, dreptunghi sau trapez ale profilelor rezultate din linii vechi şi noi ale acestora, se calculează cu formulele geometrice respective.

b. Calculul transportului

Al doilea element care intră în calculul mişcărilor de pământ este transportul.

Transportul pământului săpat se poate face:

-cu lopata, aruncând pământul până la aproximativ 4m distanţă;

-cu roaba, până la 30....40m distanţă;

-cu camionul, distănţe nelîmitate.

Pământul îngheţat cere un surplus de volum de muncă.

c. Executarea debleului.

1 .Debleu prin surpare.

Atacarea malului se face la baza sa, pe o adâncime de 0,40....0,50m; după aceea se fac în mal două tăieturi verticale la o distanţă de 2m, pentru a separa astfel un bloc de pământ. ajutorul unui baros se bat,in partea superioara  a malului  pene                           

lungi de oţel sau ţăruşi groşi prevăzuţi cu inele metalice la capătul lor de sus, până când blocul de pământ se desprinde şi cade.  Înălţimea  malului nu trebuie să depăşească în nici un caz 2m. Când înălţîîneă este mai mare, săpătura se execută în trepte.

O asemenea metodă nu se poate utiliza decât sub o supraveghere strictă, pentru a evita accidentele şi numai în terenuri bine legate. In caz de necesitate, malul trebuie suţinut.

2. Debleu prin şanţuri paralele.

In parcuri şi grădini este nevoie uneori, să se sape porţiuni mai înalte, iar după executarea debleului, să rămănână un strat de pământ. în acest scop se sapă pământul vegetal de deasupra şi se depozitează în grămezi. Pentru uşurarea lucrărilor şi exprimarea cheltuielilor mari  se utilizează metoda şanţurilor paralele. Dacă pe teren există un covor de iarbă, el trebuie păstrat pentru a fi utilizat ulterior. Pentru aceasta, mai întâi se coseşte iarba, apoi se taie pământ în brazde lungi de 30-40 cm, late de 20-25 cm si groase de 4-8 cm.Aceste brazde sunt asezate in stiva intr-un loc umbrit udându-se zilnic. Mai târziu brazdele sunt aşezate pe locul nivelat şi astfel, într-un termen" scurt, se obţine acoperirea cu iarbă a locului respectiv.

   

d. Depozitarea pământului

La executarea debleurilor trebuie să se evite depozitarea pământului în grămezi provizorii, manipularea dublă fiind costisitoare. Pământul trebuie aşezat direct la locul definitiv. Numai când nu se poate proceda astfel, pământul vegetal se poate depozita.

Totodată se execută şanţurile pentru montarea conductelor de apă, a drenurilor, a cab|urilor electrice, apoî lucrările de săpare pentru fundaţiile clădirilor, pavilioanelor, drumurilor, terenurilor sportive, jocurilor de apa, statuilor şi a altor amenajări. Executarea lucrărilor de mişcare a pământului se face în acelaşi timp, pentru ca

pământul scos din săpături să poată fi utilizat pentru umpluturi.

e.  Săpături pentru instalaţiile subterane.

La aşezarea conductelor subterane de apă, canal, electricitate, trebuie să se asigure posibilitatea reparaţiilor, fără a se produce daune plantaţiilor. Aceasta se poate realiza dacă se amplasează conductele la o distanţă de~cel puţin 2-3 m de arbori şi arbuşti.                                                                                                      

  

Este recomandat să se amplaseze conductele subterane, sub suprafeţele de gazon,deoarece, după executarea săpăturilor în vederea reparaţiilor,gazonul poate fi refăcut mai uşor decat drumurile.

Hidranţii trebuie repartizaţi la intervale de 40-80 m, în raport cu presiunea apei şi cu lungimea jetului de apă, iar conductele de apă pentru udat, trebuie amplasate la o adâncime de 40 cm, dându-le o înclinaţie obligatorie, care să asigure posibilitatea apei la venirea iernii.

f. Pregătirea şi ameliorarea solului în scopul plantării.

După terminarea lucrărilor de mişcare a pământului, legate de executarea drumurilor, a clădirilor, a instalaţiilor subterane, se procedează la pregătirea solului în vederea plantării. Trebuie să se ţină seama de faptul că arborii se dezvoltă normal într-un strat de pământ vegetal de cel puţin 70 cm; arbuştii au nevoie de un strat vegetal de 40 cm, iar pentru obţinerea unui gazon corespunzător este necesar un strat vegetal de cc

a. 20cm.                              

Ameliorarea solului se execută prin mai multe mijloace, în funcţie de starea de degradare a solului, de elementele care sunt în exces sau care lipsesc. Altfel, terenurile mlăştinoase vor fi desecate cu ajutorul drenurilor, cele care sunt uşor inundabile, vor fi îndiguite, iar cele situate în regiuni secetoase, vor fi irigate, săraturile vor fi ameliorate.                                                          

De asemenea se vor fertiliza cu îngrăşăminte organice: gunoi de grajd, compost, precum şi cu cele minerale. După ce are loc întroducerea îngrăşămintelor şi o bună afânare a terenului, procesul de pregatire a solului poate fi considerat terminat.

                                   

INSECTICIDE

                    CARBETOX 37 (melation 37%) combate:

Geometridae Geometride 2,0-3,0 litri /ha

Tortrix viridana (Molia verde a stejarului) 3,0 litri /ha

Operaphtera brumata (Cotarul verde al pomilor) 3,0 litri/ha

Lymantria dispar (Omida paroasa a stejarului) 3,0 litri/ ha

Molocosoma neustria (Inelarul) 3,0 litri/ ha

                    Actellic 50EC (pirimifos metil 500g/l) combate:

Trialeurodes vaporariorum (Musculita alba de sera) 0,1 litri/ ha

                    ONEFON 90 (trichlorphon 90%) combate:

Macrosiphum rosae (Paduche verde la trandafir) 0,1% /ha

                     PALLAS 50 EC  (melatonin  50%) combate:

Hyphantria cunea (Omida paroasa a dudului) 2,0 litri/ha

Lymantria dispar (Omida paroasa a stejarului)2,0 litri/ha

                     PYRINEX 20EC combate: 

 Melasoma populi (Gândacul rosu de frunza al plopului) 3,0/ha in 200 litri apa

 Phyllobius argentatus 3,0/ha in 200 litri apa

 Cryptorrhynchus lapathi 3,0/ha in 200 litri apa

 Earias clorana 3,0/ha in 200 litri apa

 Aphrophora alni (Gargarita mugurilor de salcie) 3,0/ha in 200 litri apa

 

Proiecte realizate in archiCAD 3D. Model 3

Proiecte realizate in 3D. Model 2

Proiecte realizate in 3D. Model 1

Model 1





Model

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII GAZONULUI

Aspectul covorului vegetal este influenţat nu doar de factorii abiotici (clima, sol, verigi inologice) ci şi cei de natură biotică (patogeni, entomofauna).

Gazonul ornamental, tuns scurt, fără buruieni sau pete inestetice cauzate de boli, este inima grădinii.

Un program complet de întreţinere include tunsul şi fertilizarea gazonului, monitorizarea patogenilor şi dăunătorilor şi utilizarea adecvată a pesticidelor.

Bolile şi dăunătorii se pot regăsi pe suprafeţele înierbate atunci când verigile tehnologice sunt incorect dirijate.

Bolile gazonului pot fi definite ca deviaţii ale structurii normale si proceselor fiziologice din plantă, cauzate de acţiunea directă a patogenilor. Ele prezintă importanţă din două motive: în primul rând valoarea estetică a gazonului poate fi depreciată din cauza atacului patogenilor., în al doilea rând bolile pot afecta calitatea covorului vegetal atunci când este utilizat pentru golf, caz în care suprafaţa înierbată şi mingea interacţionează strâns.

Factorii care cauzează dezvoltarea bolilor sunt complecşi, iar efectele devastatoare asupra calităţii estetice sau structurale a gazonului nu sunt de neglijat. Se impun si masuri de prevenire si combatere adecvată deoarece in urma atacului unui agent patogen sau daunator se ajunge la vatamari, leziuni si în cazuri extreme la distrugerea gazonului. Datorita caracterului peren al plantelor, parazitismul se poate instala foarte devreme, ori chiar de la seminţe, si ca o regula generală se observă o creştere a atacului în decursul lor în special la patogenii de sol. Evoluţia unei boli mai este facilitată şi de densitatea mare a plantelor, fapt ce antreneaza o ventilare deficitară si umiditate ridicată în partea inferioară ale covorului vegetal (R GOSS si col., 1996).

Intensitatea unei boli se deduce dupa culoarea şi aspectul general al peluzei şi dupa procentul de suprafaţă acoperită cu pete, pustule sau plăgi.

La constituirea gazonului se va ţine cont de comportarea speciilor faţă de atacul agenţilor patogeni, calităţile unor specii pot compensa deficienţele altora.Trebuie sa se ţina cont ca alături de specii sensibile la boli să se regăsească în compensare specii tolerante sau rezistente pentru a incetinii răspândirea bolii. Cauzele pentru care apar boli la gazon sunt cele legate de mediul ambiant dar şi de acţiunile mecanice la care este supus gazornul. Aceste acţiuni sunt legate de frecvenţa traficului, densitatea plantelor, calitatea luminii, vântul, temperatura, apa, poluanţii chimici, carenţele minerale, structura şi umiditatea solului.

Plantele fertilizate echilibrate si ferite de exces climatic au o mai buna rezistenţă. Lipsa potasiului şi a fosforului accentuează riscul îmbolnăvirii.

Atacuri semnificative se pot produce în sezonul estival când se reunesc următoarele condiţii: irigare insuficientă, substrat nisipos sau turbos, aport excesiv de azot; tăieri scurte dar puţin frecvente.. In cazul gazonului, ca boli sunt cunoscute virozele produse de virusuri, bacteriozele produse de bacterii şi micozele, induse de ciuperci.

Virusurile fitopatogene sunt sisteme acelulare, alcatuite dintr-un acid nucleic care pot oduce boli la plante numite viroze (Gh. POPESCU, 1993). Ele sunt transmise de insecte, sarieni, nematozi seva si mai rar prin polen sau seminţe. Simptomele virotice se prezintă sub diferite forme in funcţie de planta atacată, iar daca se asociaza cu alte virusuri cauzează sodificari complexe de mozaic, cloroze, striuri, benzi clorotice, necroze, ingalbeniri sau pigmentări.

Bacteriile fitopatogene sunt microorganisme unicelulare de forma bacilară ce maltratează plantele prin răni sau deschideri naturale sau sunt inoculate de vectori.

SCHMIDT DOROTHEA (1995) semnalează ca transmiterea bacteriilor se face prin apa de ploaie sau de irigare, resturi vegetale contaminate, seminţe, lama aparatului de taiere etc

Simptomele provocate de bacterii sunt putregaiurile, petele necrotice cloroze, ofiliri, metaplazii sau tumori.

Ciupercile fitopatogene sunt plante inferioare lipsite de clorofilă care cauzează boli la plante cunoscute sub numele de micoze (Gh. POPESCU, 1993) Ele pot afecta atat organele aeriene cât şi cele subterane ale plantelor .Cele mai frecvente simptome micotice sunt: pătările, putregaiurile, tumorile, ingalbenirile, ofilirile şi deformarile de organe;

Ciupercile favorizate in dezvoltarea lor in special de atmosfera umedă, insa unele dintre ele işi continuă evoluţia şi pe timp secetos (speciile care produc fainari).

GAIL SCHUMANN (1998) arata faptul că transmiterea ciupercilor in vegetaţie este dată de spori a caror morfologie este variată, in functie de specie; diseminarea lor se lizeaza prin apa, vânt, insecte, seminţe, tehnici culturale (coasa).

BEATE SCHAFER (1985) apreciază că dintre verigile tehnologice impactul cel mai mare asupra evoluţiei unei boli il are taierea plantelor. Lama aparatului de tăiere vehiculează scleroţi si miceliile ciupercilor in special atunci cand iarba este umeda si patogenii în fază de inmulţire.

Dăunătorii gazonului

Organismele animale dăunatoare gazonului se pot regasi pe suprafeţele înierbate fie cocomitent cu bolile, independent de acestea sau ca rezultat al acţiunii lor. Nematodele în majoritatea cazurilor se dezvoltă în strânsă legătură cu sistemul radicular al gramineelor. Acţiunea lor poate fi confundată cu cea cauzată de agenţii patogeni sau ca o consecinţă a factorilor edafici defavorabili. Daunele pe care le produc se concretizează în îngălbcniri ale plantelor, brunificări la marginea limbului foliar, micşorări ale taliei plantelor

Sistemul radicular prezintă chişti care asigură multiplicarea nematodelor şi supravieţuirea timp de mai mulţi ani.

Distribuţia, frecvenţa si intensitatea de atac a dăunatorilor gazonului depind de larimea populaţiei, condiţiile geografice, climatice şi de practicile culturale folosite la întreţinerea gazonului. O strategie eficientă de prevenire şi combatere a daunătorilor depinde de alegerea interacţiunii dintre toţi aceşti factori. Ca metode de luptă împotriva acestora se recomandă o analiză valabilă a solului întrucât tratamentele pot fi adesea costisitoare. Deoarece dezvoltarea are loc în vetre se pot face şi aplicări de substanţe chimice matocide după scarificare sub formă granulată.