Pentru a avea un gazon viguros, cu o culoare corespunzătoare se aplica amendamentele şi se face fertilizarea de bază.
La toate plantele, gramineele de gazon au nevoie de azot, fosfor, potasiu, calciu, sulf. Azotul este dupa cum l-a numit G. AYER (1979) ,,elementul motor al gazonului". El este responsabil de culoare, vigoarea si sanatatea plantelor. Excesul de azot reduce vigoarea plantelor, o culoare mai inchisa a frunzelor si sensibilitatea fata de anumite boli, secetă sau frig.
Fosforul se gaseşte cu precadere in organele tinere ale plantei şi se acumuleaza . M. GAFFNEY (1998) spune ca cele mai mari nevoi faţă de fosfor se înregistrează in stadii de creştere, dupa germinarea seminţelor, contribuind la dezvoltarea sistemului radicular şi in perioada premergatoare intrării in iarnă. Fosforul determină creşterea tolerantei la ger si seceta .
Rolul potasiului conform F. LEMAIRE (1985) in asimilarea clorofiliană, si faptul că ajută la sinteza glucidelor, migrarea şi acumularea lor in frunze. Potasiul diminuiază transpiraţia plantelor, mareste rezistenta la frig şi boli.
Carenta in potasiu se traduce prin cloroze la nivelul zonei periferice a limbului foliar
Magneziul intra in componenţa clorofilei si participă la sinteza proteinelor şi a glucidelor . Carenţa sa duce la apariţia clorozelor sub aspectul unor benzi intre nervurile limbului foliar, iar marginile acestuia se rasfrang in sus (R. XAN, 2001).
Sulful intensifică culoarea verde a frunzelor chiar si in sezonul de iarna, mareşte rezistenţa la frig si diminueaza evoluţia anumitor boli. (H. PRUN, 1981).
Dacă reacţia solului depăşeşte limita de adaptabilitate a speciilor din amestec atunci trebuie aplicate şi amendamente. Deşi pe atfel de soluri de obicei se aduce un strat de sol din altă parte sau se aplică doze maxime de mraniţă, totuşi e bine dacă pH-ul este puternic acid să se aplice 5-6 tone amendamente calcaroase foarte fin măcinate, iar în cazul solurilor sărăturate (cazuri foarte rare, eventual pe un gazon de agrement) să se aplice 8-10 tone fosfogips la hectar.
La toate plantele, gramineele de gazon au nevoie de azot, fosfor, potasiu, calciu, sulf. Azotul este dupa cum l-a numit G. AYER (1979) ,,elementul motor al gazonului". El este responsabil de culoare, vigoarea si sanatatea plantelor. Excesul de azot reduce vigoarea plantelor, o culoare mai inchisa a frunzelor si sensibilitatea fata de anumite boli, secetă sau frig.
Fosforul se gaseşte cu precadere in organele tinere ale plantei şi se acumuleaza . M. GAFFNEY (1998) spune ca cele mai mari nevoi faţă de fosfor se înregistrează in stadii de creştere, dupa germinarea seminţelor, contribuind la dezvoltarea sistemului radicular şi in perioada premergatoare intrării in iarnă. Fosforul determină creşterea tolerantei la ger si seceta .
Rolul potasiului conform F. LEMAIRE (1985) in asimilarea clorofiliană, si faptul că ajută la sinteza glucidelor, migrarea şi acumularea lor in frunze. Potasiul diminuiază transpiraţia plantelor, mareste rezistenta la frig şi boli.
Carenta in potasiu se traduce prin cloroze la nivelul zonei periferice a limbului foliar
Magneziul intra in componenţa clorofilei si participă la sinteza proteinelor şi a glucidelor . Carenţa sa duce la apariţia clorozelor sub aspectul unor benzi intre nervurile limbului foliar, iar marginile acestuia se rasfrang in sus (R. XAN, 2001).
Sulful intensifică culoarea verde a frunzelor chiar si in sezonul de iarna, mareşte rezistenţa la frig si diminueaza evoluţia anumitor boli. (H. PRUN, 1981).
Dacă reacţia solului depăşeşte limita de adaptabilitate a speciilor din amestec atunci trebuie aplicate şi amendamente. Deşi pe atfel de soluri de obicei se aduce un strat de sol din altă parte sau se aplică doze maxime de mraniţă, totuşi e bine dacă pH-ul este puternic acid să se aplice 5-6 tone amendamente calcaroase foarte fin măcinate, iar în cazul solurilor sărăturate (cazuri foarte rare, eventual pe un gazon de agrement) să se aplice 8-10 tone fosfogips la hectar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu