Se ştie că un gazon estetic, de bună calitate nu este o sarcină uşor de indeplinit. Fiecare etapă trebuie executată cu mare acurateţe, incepand cu alegerea terenului, continuand cu pregatirea lui, semănatul, fertilizarea, combaterea bolilor, buruienilor, a daunatorilor, irigarea şi terminand cu operaţia esentială de intretinere.
Alegerea şi pregatirea terenului
Un gazon trebuie înfiinţat acolo unde se doreşte instalarea lui. Deci, nu se poate alege un teren corespunzător pentru gazon.
Alegerea terenului este adeseori limitată de exemplu la spaţiul ramas disponibil din construirea unei locuinţe terenul ramas disponibil poate fi neuniform şi nefertil. Un parc public sau un teren de sport se realizeaza acolo unde exista teren disponibil şi nici intr-un caz acolo unde exista teren fertil şi uniform. Din aceasta perspectiva terenul ca atare poate fi impropriu instalat gazonului, şi atunci se pune problema grosimii stratului de sol unde se vor dezvolta rădăcinile plantelor.
In urma experienţelor executate in Franţa de C. CHEVALLIER şi colaboratorii (1997)au demonstrat că un gazon care dispune de 30 de cm de substrat va avea un aspect mult mai activ decat a unui care are doar l5 cm la dispoziţie. Acest lucru este legat şi de faptul că, cu cât stratul de sol este mai subţire, cu atât cantitatea de apă disponibilă plantelor este mai mică. în astfel de cazuri, irigării îi revine un rol esenţial.
Principalele etape în înfiinţarea unui gazon sunt:
- stabilirea exactă a locului unde trebuie amplasat gazonul,
- distrugerea vegetaţiei existente;
- curăţirea terenului;
- nivelarea;
- executarea lucrărilor de drenaj acolo unde este cazul;
- fertilizarea de bază şi eventual aplicarea amendamentelor;
- pregătirea terenului;
- pregătirea patului germinativ
- semănatul;
- lucrări de întreţinere din prima fază. (Al MOISUC si col., 2001).
Stabilirea locului de amplasare a gazonului este de multe ori opţiunea proprietarului, a edilului, a arhitectului.
Distrugerea vegetatiei existente este o prima lucrare de a carei reusita depinde in evoluţia ulterioara a gazonului.Vegetaţia care a existat inainte (iarbă, buruieni,pârloaga, tufăriş, etc) trebuie distrunsă in totalitate.
Buruienile anuale dicotiledonate pot fi combatute si dupa instalarea gazonului, insă aceasta operaţiune este practic imposibilă pentru buruienile monocotiledonate şi speciile care se răspândesc si prin rizomi.
P.H. DERNOEDEN si A.S. NASH (1982) sunt de parere ca, inainte de a se instala gazonului, este de dorit efectuarea unei erbicidari totale, cu produse pe baza de Gramoxone 5-7 1/ha.
Vegetatia lemnoasa (arbori,arbuşti) valoroasa trebuie folosita.Instalarea gazonului şi a intregului amplasament trebuie realizat astfel incat sa fie pusă in valoare.
Curăţarea terenului se referă la indepartarea resturilor de construcţie, a resturilor vegetale a pietrelor sau ale altor materiale dure care pot distruge utilajele de intreţinere si împedica intreţinerea corespunzătoare a gazonului
Nivelarea este necesară pentru ca un gazon sa fie neted, estetic şi pentru a se putea fi bine întreţinut.
Pentru nivelare se folosesc o serie de utilaje şi echipamente de diferite capacităţi in funcţie de mărimea terenului ce urmează a fi nivelat şi gradul de denivelare. Se pot folosi următoarele echipamente:
- scraperul cu cutie Niveleaza pamantul,adună deşeurile sau afânarea pământului.
- graderul nivelează pământul în vederea pregătirii, rapid şi cu acurateţe. Lama poate fi poziţonată hidraulic în orice direcţie. Graderului i se poate ataşa un echipament laser pentru nivelarea de precizie ;
- grebla . Ridicaturile de pământ sunt greblate iar pietrele şi gunoaiele sunt adunate.Niveleaza suprafetele denivelate şi acoperă gropile.
Pentru un gazon de lângă casă de zeci de mp aceste lucrări se execută în general manual sau cu ajutorul utilajelor de grădinărie.
- excesul de umiditate se previne prin executarea de drenuri. Apa nu are voie sa stagneze pe gazon. Executarea de canale deschise, care eventual poate fi aplicată la un gazon de agrement, este foarte puţin utilizată şi numai acolo unde pe lângă gazon, tot ca element de ornament sau agrement este şi un lac.
Adâncimea la care se instalează drenurile este de:
- 0,8-0,9 m în cazul solurilor puţin permeabile;
- 0,9-1,0 m în cazul solurilor foarte puţin permeabile;
-1,2-1,25 m în cazul solurilor profunde.
Distanţa dintre drenuri este diferită,in funcţie de sol.
O problemă foarte importantă este cea a eliminării apei scurse de pe taluzuri cum ar fi cele de la marginea şoselelor (autostrăzilor). La baza taluzurilor se adună apa provenită de pe acestea cât şi cea scursă de pe şosea
Cantitatea de apă este cu atât mai mare cu cât:
- debitul precipitaţiilor este mai mare;
- infiltraţia în taluz este mai redusă;
- suprafaţa taluzului şi a şoselei este mai mare.
întrucât în astfel de cazuri trebuie evacuată o cantitate mare sau e mare de apă în timp scurt cele mai indicate sunt canalele deschise.
Dar în alte situaţii, cum ar fi un taluz la marginea unui teren de sport sau agrement când canalul deschis provoacă disconfort este obligatorie instalarea de drenuri subterane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu