După pregatirea terenului, un element important îl constituie semanatul.
Gazonul poate fi semanat tot anul cu exceptia perioadelor foarte secetoase sau cu temperaturi negative. Dupa J.B. BEARD (1973) si D. BROCHARD (1980) semanatul trebuie sa se faca in condiţiile climatului atlantic şi mediteranean, primavara, toamna, cand umiditatea şi temperatura sunt optime cresterii ierbii. De aceeaşi parere esle L. TENAILLON (1997) care apreciaza că perioade favorabile inceputul primaverii (mart aprilie) şi sfarşitul verii (septembrie), cand condiţiile de pluviometrie şi insorire pot face peluza sa rasara intr-o saptamana.
Semanate la sfarşitul lunii august sau in septembrie, diferitele amestecuri de seminţe au toate şansele de a germina in bune condiţii şi de a furniza o peluză de calitate, suficient dezvoltată pentru a putea infrunta rigorile iernii (B. BOURGOIN, 1991).
J. TUREGON (1991) recomandă semănatul primavara deoarece rasarirea gazonului se poate incheia inainte de apariţia zilelor caniculare insa dezavantajul semanatului in aceasta perioadă este dat de agresivitatea buruienilor, intra in competiţie cu tinere plante si risca sa compromita o instalare buna a gazonului.
E. ERVIN si col. (2000) sunt de parere ca o peluză semanată în toamna are sanşa de a se instala mai bine datorita faptului ca: solul este inca suficient de cald, majorit; buruienilor sunt mai pujin agresive, nopţile sunt mai reci si umiditatea caracteristica duce la o germinare rapidă si continuă. Singurul dezavantaj este insă acela că instalarea timpurie a ingheţurilor risca să afecteze tinerele plantule, insuficient inrădăcinate pentru a rezista la ger.
Dacă peluza care se seamănă are arbori sau arbuşti se evita semănatul din toamnă pentru că frunzele căzute împiedică o răsărire uniformă a plantelor.
Pentru stabilizarea rapidă şi uniformă a gazonului se poate practica mulcirea. Aceasta constă în împrăştierea unui produs fixator al solului, uiform pe întreaga suprafaţă semănată.
Procedeul îşi găseşte aplicabilitate în zonele expuse eroziunii prin pământ sau apă, în zonele cu soluri mediocre, lipsite de substrat fertil, pe taluzuri sau pe pistele de schi.
Compoziţia chimică a mulciului asigură şi un aport de substanţe organice, acesta putând fi format din fân, paie, fibre de celuloză, emulsie de atex sau alte produse sintetice variabile ca şi compoziţie, funcţie de :caracterul gazonului.
Oricare ar fi compoziţia chimică, mulciul trebuie să asigure un substrat lejer care să permită circulaţia nestingherită aerului, apei, necesare tinerelor plante, care de asemenea trebuie să poată itrăbate cu uşurinţă mulciul.
Un alt sistem de a provoca o instalare rapidă a unui gazon este metoda răspândirii stolonilor.
Această metodă, utilizată în special pentru taluzuri, constă în împrăştierea de stoloni pe un sol în prealabil bine umectat. Pentru încorporarea stolonilor se execută o discuire uşoară urmată de un tăvălugit într-o astfel de situaţie este nevoie de 20-40 m3 de stoloni la hectar.
Pentru suprafeţe mici semanatul se poate executa manual, prin împrăştiere, cu condiţia de a delimita suprafaţa în benzi de 4-5 m atat longitudinal căt şi traversal, după care este recomandat să se efectueze o greblare şi apoi tăvălugire.
Pentru suprafeţe mari semanatul se executa mecanic cu semanatori prevazute cu limitatoare de adancime pentru ca să nu se incorpora seminţele la o adancime mai mare de 2 cm, operaţia trebuie urmată de tăvălugire.
O metodă rapidă care are o practică tot mai mare dar care este costisitoare este metoda placării. Aceasta constă din aplicarea unor plăci de gazon pe un sol pregătit anterior. Plăcile (sau „brazdele" nume sub care sunt cunoscute la noi) constau din plante cu suportul de cultură.
Procedeul mai poartă şi denumirea de gazonare rapidă întrucât permite instalarea unui gazon bine închegat cu compoziţia dorită în decurs de câteva ore, instalarea depinzând de utilajele disponibile si de forţa de muncă.
Pentru aceasta există firme specializate care se ocupă de producerea acestui gazon pe substraturi foarte diferite. Aceasta face ca şi calitatea gazonului să fie diferită.
Pe lângă sistemul clasic în care se produc plăci de până la 0,25 mp există şi metoda numită „covor" care are ca substrat fibre foarte diferite, cele mai utilizate fiind cele din in, care au lungimi de 20 m şi lăţimi variabile (0,5-1 m). Sunt folosite şi o serie de fibre artificiale biodegradabile.
Aceste covoare sunt rulate cu utilaje speciale şi derulate de asemenea.
Foarte important este ca seminţele să posede calităţile corespunzătoare privind puritatea şi germinaţia.
Specia Germinaţia minima (%) Puritatea minima (%)
Agrostis communis 75 90
Cynpdon dactylon 75 90
Festuca arundinacea 80 95
Festuca ovina 75 85
Festuca rubra 75 90
Poa pratensis 80 97
Lolium perenne 80 97
Se poate remarca faptul ca in ceea ce priveste puritatea valorile acestui indice trebuie să fie ridicate intrucat impurificarea accidentale cu seminţele altor specii va compromite aspectul estetic la apariţia gazonului si inducerea concurenţei pentru spaţiu.
Alegerea speciilor de iarba de gazon este de fapt premisa reuşitei pentru peluză. Dupa GRY LAURE (1993) norma de samanţă oscileaza intre 25-gr./m2, pentru un amestec care nu depaseste 35% raigras peren), iar după A. TENAILLON 1997) cantitatea recomandata ar fi de 40 gr./m2. Pentru terenurile de golf amenajate cu soiuri ale speciei Agrostis stolonifera, norma recomandata este de. 2 - 4 gr./m datorita numarului mare de seminte dintr-un gram.
Un semanat prea rar intarzie durata de rasarire a peluzei si poate favoriza instalarea speciilor de buruieni. Un semănat prea des prezinta numeroase inconveniente: speciile cu germinare rapida vor acoperi repede terenul impiedicand dezvoltarea speciilor cu germinaţie înceata, iar peluza nu va mai avea compoziţia prevazută initial.
MELANIE BRIAND, JOANNE TAYLOR ( 1995) consideră că, o densitate mare de plantule determină menţinerea unei umidităţi mari de suprafaţă, propice dezvoltarii bolilor.
Gazonul poate fi semanat tot anul cu exceptia perioadelor foarte secetoase sau cu temperaturi negative. Dupa J.B. BEARD (1973) si D. BROCHARD (1980) semanatul trebuie sa se faca in condiţiile climatului atlantic şi mediteranean, primavara, toamna, cand umiditatea şi temperatura sunt optime cresterii ierbii. De aceeaşi parere esle L. TENAILLON (1997) care apreciaza că perioade favorabile inceputul primaverii (mart aprilie) şi sfarşitul verii (septembrie), cand condiţiile de pluviometrie şi insorire pot face peluza sa rasara intr-o saptamana.
Semanate la sfarşitul lunii august sau in septembrie, diferitele amestecuri de seminţe au toate şansele de a germina in bune condiţii şi de a furniza o peluză de calitate, suficient dezvoltată pentru a putea infrunta rigorile iernii (B. BOURGOIN, 1991).
J. TUREGON (1991) recomandă semănatul primavara deoarece rasarirea gazonului se poate incheia inainte de apariţia zilelor caniculare insa dezavantajul semanatului in aceasta perioadă este dat de agresivitatea buruienilor, intra in competiţie cu tinere plante si risca sa compromita o instalare buna a gazonului.
E. ERVIN si col. (2000) sunt de parere ca o peluză semanată în toamna are sanşa de a se instala mai bine datorita faptului ca: solul este inca suficient de cald, majorit; buruienilor sunt mai pujin agresive, nopţile sunt mai reci si umiditatea caracteristica duce la o germinare rapidă si continuă. Singurul dezavantaj este insă acela că instalarea timpurie a ingheţurilor risca să afecteze tinerele plantule, insuficient inrădăcinate pentru a rezista la ger.
Dacă peluza care se seamănă are arbori sau arbuşti se evita semănatul din toamnă pentru că frunzele căzute împiedică o răsărire uniformă a plantelor.
Pentru stabilizarea rapidă şi uniformă a gazonului se poate practica mulcirea. Aceasta constă în împrăştierea unui produs fixator al solului, uiform pe întreaga suprafaţă semănată.
Procedeul îşi găseşte aplicabilitate în zonele expuse eroziunii prin pământ sau apă, în zonele cu soluri mediocre, lipsite de substrat fertil, pe taluzuri sau pe pistele de schi.
Compoziţia chimică a mulciului asigură şi un aport de substanţe organice, acesta putând fi format din fân, paie, fibre de celuloză, emulsie de atex sau alte produse sintetice variabile ca şi compoziţie, funcţie de :caracterul gazonului.
Oricare ar fi compoziţia chimică, mulciul trebuie să asigure un substrat lejer care să permită circulaţia nestingherită aerului, apei, necesare tinerelor plante, care de asemenea trebuie să poată itrăbate cu uşurinţă mulciul.
Un alt sistem de a provoca o instalare rapidă a unui gazon este metoda răspândirii stolonilor.
Această metodă, utilizată în special pentru taluzuri, constă în împrăştierea de stoloni pe un sol în prealabil bine umectat. Pentru încorporarea stolonilor se execută o discuire uşoară urmată de un tăvălugit într-o astfel de situaţie este nevoie de 20-40 m3 de stoloni la hectar.
Pentru suprafeţe mici semanatul se poate executa manual, prin împrăştiere, cu condiţia de a delimita suprafaţa în benzi de 4-5 m atat longitudinal căt şi traversal, după care este recomandat să se efectueze o greblare şi apoi tăvălugire.
Pentru suprafeţe mari semanatul se executa mecanic cu semanatori prevazute cu limitatoare de adancime pentru ca să nu se incorpora seminţele la o adancime mai mare de 2 cm, operaţia trebuie urmată de tăvălugire.
O metodă rapidă care are o practică tot mai mare dar care este costisitoare este metoda placării. Aceasta constă din aplicarea unor plăci de gazon pe un sol pregătit anterior. Plăcile (sau „brazdele" nume sub care sunt cunoscute la noi) constau din plante cu suportul de cultură.
Procedeul mai poartă şi denumirea de gazonare rapidă întrucât permite instalarea unui gazon bine închegat cu compoziţia dorită în decurs de câteva ore, instalarea depinzând de utilajele disponibile si de forţa de muncă.
Pentru aceasta există firme specializate care se ocupă de producerea acestui gazon pe substraturi foarte diferite. Aceasta face ca şi calitatea gazonului să fie diferită.
Pe lângă sistemul clasic în care se produc plăci de până la 0,25 mp există şi metoda numită „covor" care are ca substrat fibre foarte diferite, cele mai utilizate fiind cele din in, care au lungimi de 20 m şi lăţimi variabile (0,5-1 m). Sunt folosite şi o serie de fibre artificiale biodegradabile.
Aceste covoare sunt rulate cu utilaje speciale şi derulate de asemenea.
Foarte important este ca seminţele să posede calităţile corespunzătoare privind puritatea şi germinaţia.
Specia Germinaţia minima (%) Puritatea minima (%)
Agrostis communis 75 90
Cynpdon dactylon 75 90
Festuca arundinacea 80 95
Festuca ovina 75 85
Festuca rubra 75 90
Poa pratensis 80 97
Lolium perenne 80 97
Se poate remarca faptul ca in ceea ce priveste puritatea valorile acestui indice trebuie să fie ridicate intrucat impurificarea accidentale cu seminţele altor specii va compromite aspectul estetic la apariţia gazonului si inducerea concurenţei pentru spaţiu.
Alegerea speciilor de iarba de gazon este de fapt premisa reuşitei pentru peluză. Dupa GRY LAURE (1993) norma de samanţă oscileaza intre 25-gr./m2, pentru un amestec care nu depaseste 35% raigras peren), iar după A. TENAILLON 1997) cantitatea recomandata ar fi de 40 gr./m2. Pentru terenurile de golf amenajate cu soiuri ale speciei Agrostis stolonifera, norma recomandata este de. 2 - 4 gr./m datorita numarului mare de seminte dintr-un gram.
Un semanat prea rar intarzie durata de rasarire a peluzei si poate favoriza instalarea speciilor de buruieni. Un semănat prea des prezinta numeroase inconveniente: speciile cu germinare rapida vor acoperi repede terenul impiedicand dezvoltarea speciilor cu germinaţie înceata, iar peluza nu va mai avea compoziţia prevazută initial.
MELANIE BRIAND, JOANNE TAYLOR ( 1995) consideră că, o densitate mare de plantule determină menţinerea unei umidităţi mari de suprafaţă, propice dezvoltarii bolilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu