ISTORICUL, IMPORTANŢA ŞI ROLUL GAZONULUI

                      Unul din principalele ecosisteme ale lumii îl reprezintă pajiştea. Frumuseţea acesteia şi posibilitatea unei perspective deschise spre orizont, de asemenea şi dorinţa de confort face ca omul să dorească să aibă în jurul lui un covor vegetal. Această dorinţă, a omului, este determinată şi de gradul de civilizaţie, nivelul de cultură al poporului respectiv şi se află, evident, sub certa influenţă a condiţiilor de mediu, condiţii care în interacţiune cu zestrea genetică determină de fapt treapta de civilizaţie a fiecărei comunităţi.
O pajişte, un gazon, îi conferă omului sentimentul de dominanţă. Putând vedea tot ce este în jur, omul se simte stăpân sau cel puţin se simte în siguranţă, putând recepta toate mişcările de la distanţă.
Inca din antichitate au existat preocuparea de a constitui privelişti ce să-l transpună pe om intr-o anumita stare de spirit. Grădinile lumii antice se compuneau din grădini de zarzavaturi, de arbuşti ornamentali, arbori falnici care atrăgeau privirea, sau plante medicinale şi aromatice pline de miresme plăcute omului.
O serie de teoreticieni ai acelor epoci recomandau ca Evul Mediu să se realizeze in funcţie de senzaţiile, emotiile si sentimentele care se urmaresc a se trezi in vizitatori.
In Evul Mediu deja, începe să se pună altfel problema. Construirea cetaţilor de apărare face ca spaţiul îngust din interiorul acestora să nu fie suficient pentru întinderi ierboase sau parcuri. Ele existau în afara spaţiului închs al cetăţii unde aveau o mare întindere. Cetăţile, situate în şes sau colinare, aveau în jur pajişti întinse asigurând un larg câmp vizual şi rol de a preântâmpina eventualele atacuri prin surprindere. Ca replică la ţinutul limitat al cetăţilor, omul a dorit să evadeze în aer liber şi au apărut astfel terenurile de recreere şi serbări câmpeneşti în care covorul vegetal juca un rol esenţial.
Peluzele din Evul Mediu erau, după spusele Contelui Decameron şi din scrierile facute de G. de Lorris si J. de Meun in Romanul trandafirului, o imitaţie a pajiştilor naturale alcatuite din plante si flori salbatice. Gradinile erau divizate in parcele cultivate cu flori si legume, cu plante aromatice şi medicinale, cu arbori sau arbuşti fructiferi şi de alei cu iarba. Grădinile mânăstirilor aveau, adesea, o arhitectura geometrică în care gazonul ocupa un spaţiu important.
Mai târziu, arhitecţii gradinilor civilizaţiei apusene (franceze, germane, engleze) aveau ca element esenţial gazonul pentru a compune peisajele pe care le admiram si in zilele noastre. Schonbrun-ul austriac sau Versailles-ul francez nu ar avea farmec fără acestea. Aleile largi erau mărginite de flori în apropierea castelelor, mai departe de arbori de diferte iesenţe, iar între acestea erau imense spaţii cu gazon.

http://www.aroundtheworld.wildwalk.ro/Austria/Viena/picture092.htm



In gradinile palatului Schonbrun, Viena
http://www.aroundtheworld.wildwalk.ro/Austria/Viena/picture093.htm





Au fost amenajate pajisti si porţiuni de plante mărunte, care duceau la pădurile din jurul domeniului. Intreaga suprafaţă era intersectata de o reţea perfect calculată de alei, marginite cu arbori si tufişuri, infrumuseţate de fântani, pavilioane si grupuri statuare. Versailles şi minunatele sale gradini au devenit un simbol şi o normă de respectat si imitat pentru toti conducatorii ambiţioşi, care s-au grabit să construiască gradini similare in zeci de regate şi principate din intreaga Europă.




www.weblo.com/.../Versailles/2895113/

Un rol esenţial în acea perioadă l-au jucat mănăstirile cu mari grădini şi parcuri şi implicit cu mari suprafeţe cu iarbă (gazon), care făceau parte din sistemul arhitectural geometric al respectivelor aşezări mănăstireşti.
In acea perioadă gazonul a devenit o necesitate, deoarece jocurile, turnirurile aveau nevoie de un suport solid, constituit din iarbă care asigură pe lângă posibilitatea desfăşurării acestora şi o perfectă vizibilitate. Apar astfel în apropierea marilor aglomerări urbane ale epocii, vaste spaţii cu gazon, sumar amenajate unde se puteau desfăşura bâlciuri, târguri, jocuri sau turniruri.
În aceasta perioda nu existau culturi semincere iar rezerva de seminţe din sol şi seminţele aduse de vânturi sau animale erau cele care stabileau vegetaţia (Reiley şi Shy, 1989).
Agricultura facea mari progrese, se cunoştea deja că solul trebuie prelucrat,se ştia şi cum trebuia prelucrat . Bineinţeles ca pe un sol prelucrat superficial, este la alegerea naturii modul de alcătuire a vegetaţiei erbacee, pornind de la seminţele si rizomii din sol, cât şi de la seminţele aduse de vânt sau animale din alte regiuni (H. REILEY, 1983).
În acea perioadă apăruseră deja o serie de amestecuri (sub diverse denumiri) care erau destinate însămânţării solurilor ce se doreau fâneţe. Nici nu poate fi vorba de o anume puritate a seminţelor. Recoltatul facându-se în preajma înfloritului speciei dominante, într-un astfel de sistem erau favorizate speciile precoce şi foarte precoce. Este clar câ în astfel de cazuri domina coada vulpii (Alopecurus pratensis), ovăsciorul {Arrhenanterum elatius), golomăţul (Dactylis glomerata) evident însoţite de cantităţi mari de seminţe dc buruieni în special cele efemere şi precoce.
Gazonul astfel constituit era de o calitate mediocră şi trebuia sa treaca mai mulţi ani pentru a se constitui o floră interesantă.
O interesantă evoluţie a covorului vegetal s-a petrecut în aşezările rurale, unde în faţa casei pe străzile largi se instala un gazon foarte bun. În jurul bisericii erau spaţii foarte mari cu un gazon de invidiat.

În secolul XIX lumea simte nevoia unor oaze de verdeaţă, şi acestea se realizează având ca element constitutiv gazonul.
Gazonul începe să fie asociat cu noţiunea de curăţenie. Un gazon frumos şi bine întreţinut dă o tentă de civilizaţie. (Al MOISUC şi colaboratorii 2001).
Valoarea estetica a gazonului este, de asemenea importanta, constituindu-se ca decor ieal pentru detaliile peisajului.
Ornament, agrement, joc, sport, reconstituirea vegetaţiei, adaptarea la medii favorabile etc, exigenţele sunt numeroase si, adesea contradictorii, gazonul care s-a utilizat in aproape toate ţările urmează a fi specializat in funcţie de modul de utilizare şi de mediului ambiant.
Odata cu trecerea timpului, pretenţiile au crescut iar gazonul a devenit un lux ieftin al vieţii moderne. De cateva decenii, suprafeţele acoperite cu gazon au crescut considerabil ca pajiştile care faceau farmecul satelor noastre.

http://amenajarigradina.incasa.ro/Amenajarea_si_ingrijirea_gazonului_3087_794_1.html





In ultimul timp suprafeţele ocupate cu gazon au crescut foarte mult. O casă înconjurată de un gazon are aspect incomparabil mult mai estetică faţă de un teren bătătorit sau bălării.
Gazonul oferă o valoare estetică inconfundabilă, cu un colorit diferit funcţie de speciile şi soiurile introduse. Are un rol enorm in purificarea aerului chiar la nivelul solului unde si poluarea este maxima.

Gazonul a devenit un element esenţial şi de neânlocuit pentru agrement şi sport. Să nu uităm că multe sporturi în aer liber se fac pe gazon. Pe astfel de terenuri gazonul nu are numai rol estetic ci şi de siguranţă, deoarece duritatea acestuia este incomparabil mai mică decât a terenului uscat când se produc căderi accidentale, gazonul atenuează impactul cu solul, asigurând o foarte bună protecţie, prin amortizarea considerabilă a şocului.